Oceanul
Atlantic este al doilea ca marime din cele patru oceane ale lumii si cel mai
traversat; doar Oceanul Pacific este mai mare decat el. Atlanticul este divizat
in doua sectiuni nominale: partea la nord de Ecuator este numita Atlanticul de
Nord, iar cea de la sud este numita Atlanticul de Sud. Numele oceanului este
derivat de la Atlas, unul dintre titanii din mitologia greaca.
Limitele dintre Atlanticul de Nord si Oceanul Arctic se afla de-a lungul unui sistem submarin de fose, care se intinde intre insulele Baffin, Groenlanda si Scotia. Mai bine definita este limita cu Marea Mediterana la stramtoarea Gibraltar si cu Marea Caraibelor de-a lungul arcului insulelor Antile. Altlanticul este separat de Oceanul Indian la est, de meridianul 20` est si de Pacific la vest, de-a lungul liniei superficiale dintre Capul Horn si peninsula Antarctica. Limitele dintre Atlanticul de Nord si Oceanul Arctic se afla de-a lungul unui sistem submarin de fose, care se intinde intre insulele Baffin, Groenlanda si Scotia. Mai bine definita este limita cu Marea Mediterana la stramtoarea Gibraltar si cu Marea Caraibelor de-a lungul arcului insulelor Antile. Altlanticul este separat de Oceanul Indian la est, de meridianul 20` est si de Pacific la vest, de-a lungul liniei superficiale dintre Capul Horn si peninsula Antarctica.
III FORMATIUNI GEOLOGICE SI TRASATURI STRUCTURALE
De-a lungul coastelor americane, antarctice, africane si europene se afla placile continentale, sedimente ale moluzului spalat de pe continente. Crestele submarine si inaltimile se intind de la vest la est intre placile continentale si creasta Atlanticului, impartind partea de est si vest a fundului oceanului intr-o serie de bazine cunoscute de asemenea sub numele de campii abisale. Cele trei bazine din partea Americana au mai mult de 5000m adancime: Bazinul Nord American, Bazinul Brazilian si Bazinul Argentinei. Partea Euroafricana este marcata de cateva dazine mai mici, dar la fel de adanci:Iberia, Canare,Cape Verde, Sirra Leone, Guineea, Angora, Cape si Agulhas. Marele Bazin Atlantic-Antartic se afla intre partea cea mai sudica a crestei Antarctic si Atlantic.
Atlanticul a inceput sa se formeze in timpul Jurasicului, aproximativ 150 milioane ani in urma, cand o ruptura in supercontinentul Gondwanaland a rezultat prin separarea Americii de sud de Africa. Separarea continentelor continua si in zilele noastre la o rata de cativa centimetri pe an de-a lungul crestei Atlantice. Parte din creasta din sistemul mijlociu oceanic care zguduie lumea este o creasta submarina care se intinde de la nord la sud intr-o cale sinuasa, la mijlocul continentului avand abia 1.500 km latime; creasta are topografie mai abrupta decat orice lant muntos de pe uscat si este un loc pentru frecvente eruptii vulcanice si cutremure. Creasta variaza intre 1-3 km deasupra fundului oceanului.
De-a lungul
coastelor americane, antarctice, africane si europene se afla placile
continentale, sedimente ale moluzului spalat de pe continente. Crestele
submarine si inaltimile se intind de la vest la est intre placile continentale
si creasta Atlanticului, impartind partea de est si vest a fundului oceanului
intr-o serie de bazine cunoscute de asemenea sub numele de campii abisale. Cele
trei bazine din partea Americana au mai mult de 5000m adancime: Bazinul Nord
American, Bazinul Brazilian si Bazinul Argentinei. Partea Euroafricana este
marcata de cateva dazine mai mici, dar la fel de adanci:Iberia, Canare,Cape
Verde, Sirra Leone, Guineea, Angora, Cape si Agulhas. Marele Bazin
Atlantic-Antartic se afla intre partea cea mai sudica a crestei Antarctic si
Atlantic.
Cele mai mari insule ale Oceanului Atlantic se afla pe placile continentale. Newfoundland este principala insula de pe partea Nord Americana; insulele Britanice sunt grupul major al placii Euroafricana. Alte insule continentale includ insulele Falkland, singurul grup major din placa sud americana si insula Sandwich pe placa Atlantica.
Insulele oceanice, de obicei, de origine vulcanica, sunt mai putin intalnite in Oceanul Atlantic decat in Pacific, printre acestea se afla arcul insulelor Antile (incluzand Porto Rico, Spania,Jamaica si Cuba). In estul Atlanticului insulele Madeiras, Canare si Cape Verde sunt varfurile crestelor submarine. Insulele Azore, Sfantul Paul si Tristan da Cunhasunt varfurile izolate de crestele submarine; marea insula Islanda este de asemeni rezultatul actiunilor vulcanice din creasta Atlanticului. Insulele Bermude se ridica de pe fundul Bazinul Nord American si insula Sfanta Elena din Bazinul Angola.
Sistemul circular a apelor de suprafata a Atlanticului poate fi despartit in
doua arcuri mari sau sisteme de curent circular, unul in Atlanticul de Nord si
unul in Atlanticul de Sud. Acesti curenti sunt datorati vanturilor, dar sunt
afectati si de rotatia pamantului. Curentul Atlanticului de Nord, care include
curetul Nord Ecuatorial, curentul Canare si Golful Stream, curge in directia
acelor de ceasornic. Curentul din Atlanticul de Sud, printre care curentul
Braziliei, Benguela si curentul Sud Ecuatorial, circula in directia inversa
acelor de ceasornic. Fiecare arc se intinde de la Ecuator pana la aproximativ
45` latitudine; mai aproape de Polul Sud sunt curenti mai putin definiti, unul
rotindu-se in sens invers acelor de ceasornic in regiunea arctica a Atlanticului
de Nord si unul rotindu-se in sensul acelor de ceasornic langa Atlanticul de Sud.
Suprafata de apa calda, ca Marea Sargaselor,se afla intre arcuri. Golful Stream
aduce apa calda in Oceanul Arctic in timp ce curentul Labrador si cel din estul
Groenlandei aduc apa rece in Atlantic.
Major Ocean
Currents (source: US Navy Oceanographic Office)
Oceanul Atlantic poate fi descris ca un strat de apa, unul mai rece de 9`C si unul mai cald. Stratul de apa calda se intinde intre 59` latitudine nord si 50` latitudine sud, si are o adancime medie de aproximativ 600 m de la suprafata. Cea mai activa circulatie se gaseste in stratul superior de apa. Sub acesta circulatia devine lenesa si temperatura descreste.
Temperatura de la suprafata variaza de la 0`C, de-a lungul intregului Ocean Arctic si Antarctic, la 27`C in centura ingusta de la Ecuator. La adancimi de sub 2.000m predomina temperatura de 2`C; in apele sub 4.000 m adancime temperatura de -1`C este des intalnita.
Oceanul Atlantic contine unele dintre cele mai productive pescarii, localizate pe placile continentale si crestele marine, dincolo de insulele Britanice Islanda, Canada si nord-estul SUA. Zonele de convectie in care apele hranitoare din adancuri se ridica la suprafata ca cea din vecinatatea Golfului Walves din sud-vestul Africii sunt de asemenea abundente in viata marina. Hering, ansoa, sardine si holt sunt cele mai importante specii comerciale. Tonul este pescuit din nord-vestul Africii si nord-estul Americii de sud in cantitati din ce in ce mai mari. Cantitatile de peste permis pe unitate este mult mai mare decat in orice ape oceanice.
Un remarcabil exemplu de viata vegetala este Marea Sargaselor, o sectiune ovala a Atlanticului aflata intre insulele Caraibe si Azur, si limitata in vest si nord de Golful Stream. Aici, suprafete mari de alge maro se gasesc pe suprafata relativ linstita a apei. Resursele exploatate activ in Atlantic includ titanul, zirconul si monozitul de pe coastele estice ale Floridei si minereu feros de pe coasta africana. Placile continentale sunt potential bogate in combustibil fosil. Cantitati mari de petrol sunt deja extrase din Marea Nordului si din regiunea Golful Mexic-Marea Caraibe; cantitati mai mici sunt extrase si de pe coasta Africii, in Golful Guineea.